Dupa un consum exceziv de praf si fum, am ajuns sa fac o teorie despre sistemul defensiv al ardeiului iute. Ideile din capul meu se invarteau cam asa...Daca ardeiul iute, defapt nu e iute tot timpul, ci devine iute doar cand e atins? Adica, la cea mai mica amenintare elibereaza iuteala pentru a se apara, iar cand nu se simte amenintat, are un gust bun, dulce, de ciocolata sa zicem. Zic ciocolata pentru ca acum, numai la ciocolata-mi sta mintea. Imaginati-va ca-r avea gustul care-l doriti, mar, scortisoara, menta, e.t.c.Intrebarea care ma seaca, este cum sa aflam daca e asa? Nu putem gusta ardeiul fara sa-l atingem, in gura n-am cum sa-mi plantez rasaduri de ardei... Care e solutia? Ca doar nu-s chimist sa fac analiza substantelor din ardei si daca eram chimist, ori nu-mi veneau idei asa idioate, ori eram mort demult de supradoza de droguri, productie proprie.
In copilarie aveam impresia ca grasii sunt prosti...Nu stiu de unde si pana unde, dar era impresia mea de copil tembel. Oare ardeii grasi sunt mai prosti si nu stiu sa se apere? In cazul asta, gogosarii sunt prostii familiei...Dupa ce ca nu stiu sa devina iuti, mai sunt bagati si la murat si acriti cu japca.
A fii iute la manie...De unde vorba asta? Cine a inventato, sigur stia depre conspiratia ardeiului. O alta vorba e "iute ca sageata". Nu cred ca a folosit cineva sageti pe post de condimente, deci faptul ca e iute inseamna ca e rapida. Cum poate fii iuteala rapida? Foarte simplu, se refera la viteza cu care ardeiul banuit iute, isi schimba gustul. E dovada ca oamenii au stiut de foarte mult timp "teoria ardeiului iute", dar au pastrat secretul...De ce? -Asta chiar nu-mi dau seama...
Acum, ca am dezlegat conspiratia ardiului inpotriva papilelor, merg la magazin sa-mi cumpar o ciocolata si-un ardei iute, sa mananc ardeiul cu ciocolata. Poate indulcit cu forta, vede ca nu-i vreau raul si o sa aiba gust de ciocolata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu